Corp Străin e un cântec-poveste de dragoste. Vorbește despre cum e să găsești pe cineva ale cărui asimetrii se potrivesc atât de bine cu ale tale, încât pare că ați fost desprinși din aceeași bucată, în urmă cu mii și mii de ani. Vorbește despre viață că un naufragiu din care te poate salva doar un singur om, la fel de frânt ca și tine.
Pentru videoclip nu aveam în minte decât ideea de a urmări mâinile care modelează un corp. Voiam să surprindem acel abandon în căutare, în procesul de a găsi o formă cunoscută într-un material inform. De a găsi sufletul în lut, de fapt. De a găsi sufletul cunoscut în corpul străin.
Povestea deformarii și vindecării a venit singură. Formele cele mai frumoase, cele care spun o poveste, au fost, mai întâi deformate, distruse și apoi reconstruite din naufragiu.
Cu ajutorul lui Andrei Apostol și răbdarea lui neclintită am reușit să urmărim acest traseu al unui suflet ce se modelează, de la material brut, la formă umană, prin traumă spre vindecare.
Concertul de lansare al lui Corp Străin s-a ținut în poate cea mai călduroasă zi din an, pe 28 Iulie, pe terasa Expirat.
Și pentru că trebuia să ne complicăm puțin, am vrut să împerechem concertul cu o expoziție de sculptură, idee pe care cei de la Expirat au primit-o cu brațele deschise.
Suntem extrem de recunoscători găștii din Expirat și mai ales lui Toni Nartea, care ne-a deschis ușile clubului și apoi s-a dat la o parte, lăsându-ne să ne facem filmul.
Am făcut probe de sunet în mijlocul zilei, cu pălăriile de paie în cap, înotând în crema de soare și aburi, acordându-ne chitarele de 100 de ori, rugându-ne să nu ne lase echipamentele.
Și a meritat fiecare secundă.
Concertul a fost incredibil.
A sunat mare și publicul a vibrat cu noi de la prima notă.
Aveam atâta nevoie de asta.
Care e faza cu expoziția de sculptură?
"Am terminat Liceul de Arte Plastice Nicolae Tonitza la secția Sculptură. În an cu mine erau puști din toate mediile: copii de artiști, copii de intelectuali, copii ai căror părinți n-aveau nicio treabă cu arta, copii vulnerabili din comunități defavorizate. Dar în fața șevaletului, în fața selei de modelaj, cu creionul sau ebosoarul în mână, eram cu toții la fel. Eu treceam prin momente dificile la școală și acasă iar în gașca din care făceam parte apăruseră deja drogurile și adicția era o realitate pentru mulți dintre noi. Iar adicția aduce cu ea o furtună de alte probleme. Cât timp stăteam în atelier, eram ferită de ce se întâmpla în afară lui. În anii ăia, arta a fost cea care m-a protejat, și ca mine erau mulți alții."
(Teodora)
Prin expoziția de sculptură am vrut să atragem atenția la importanța artei pentru tineri, la cât de valoros poate fi pentru un copil, refugiul artistic. Și cât de frumos se exprimă ei în acei ani de formare. Crud, sincer, necizelat, real.
Mulțumim din suflet Liceului Nicolae Tonitza că ne-a permis să expunem lucrările.
Pandemia nu le-a permis copiilor să lucreze în atelier atât de mult pe cât și-ar fi dorit, astfel că nu am putut aduce suficient de multe lucrări noi. Dar am găsit în arhiva liceului lucrări superbe pe care a trebuit să le expunem.
Câteva dintre aceste lucrări sunt anonime și ne-am dori să găsim autorul.
Albumul #FindTheArtist se găsește și pe pagina noastră de facebook, așa că, să ne dai de veste dacă recunoști vreo lucrare.
Photos by Cristina Oltean, Năluca și Wyxzen.