Nu toate cântecele pe care le scriem sunt lansate ca single sau sunt incluse pe un album. Pe unele le cântăm în concerte ani de zile fără a le înregistra. Pe altele le înregistrăm dar nu le lansăm niciodată.
După multe luni de lucru la noul album, ne apropiem de momentul în care trebuie să alegem lista finală de piese și, inevitabil, vor fi câteva lăsate "pe afară". Așa că, în onoarea acelor melodii, versuri și orchestrații - oricare vor fi ele - astăzi vorbim despre piesele care n-au intrat sau nu vor intra vreodată pe un album.
Sunt multe motive pentru care o piesă poate fi scoasă din playlist și toate absolut subiective. Adică nu stau în picioare pentru altcineva decât noi. Nu transmite, nu e satisfăcătoare, nu e puternică, scriitura e stângace, ideea e vagă, versurile sunt pline de clișee, s-a mai făcut, nu mă convinge. Sau din altă gamă: are altă stare decât celelalte, sau repetă o stare din altă piesă, nu susține ideea albumului.
Sau, oldie but goldie: e în engleză și restul pieselor sunt în română.
Toate aceste motive, beton-armat pentru cel care le invocă, sunt anihilate cu un singur contra-argument: dar mie-mi place.
Gun Point Love a fost scrisă acum mulți ani, la scurt timp după "A World Outside". Am orchestrat-o și înregistrat-o și aveam de gând s-o includem pe primul LP. Dar când a început să se lege ideea lui "Clarobscur" ne-am dat seama că multe din motivele de mai sus i se potriveau perfect. Așa că n-a fost inclusă pe album.
Totuși, am cântat-o multă vreme în live. E high energy și mergea foarte bine ca piesă de deschidere. La un moment dat, am început să fim întrebați unde se poate asculta piesa aia în engleză, nu "Art of War", cealaltă. Zâmbetele jenate, scuzele de rigoare: "Nu e lansată, o poți asculta în concert, etc." La care inevitabilul răspuns: "Păcat, mie-mi place..."
Așadar, ne punem întrebarea: lansăm o piesă care vine ca nuca-n perete în repertoriul nostru dar care "place"? Sau ne păstrăm ideea fixă și scoatem numai piesele care ne reprezintă complet.
Dar, oare e corect să zicem că o piesă nu ne reprezintă din moment ce noi am scris-o? O trupă compune, orchestrează și înregistrează 15 piese și din ele elimină 3 pentru că "nu sună a noi". Stă în picioare argumentul, când cele 3 au fost produse în exact aceleași condiții ca restul de 12?
Poate că mai important decât dacă ne reprezintă o piesă sau nu este întrebarea: "este piesa asta ceea ce vreau să spun acum?"
Cu siguranță că, pentru oamenii care ne ascultă muzica, motivele noastre pentru care o piesă e bună sau nu sunt ca niște suveniruri din gift shop, drăguțe și interesante, un pic de trivia pentru ieșirile la bere, dar cam atât. Pentru ascultător, pentru oricine de fapt, important e ce simte. Ce îi place și ce ascultă pe repeat.
Uneori asta se potrivește cu ce vrem noi să spunem, alteori nu, dar cumva, muzica are o putere incredibilă. Uneori fără planuri de comunicare și date de lansare, turneu de promovare și official artwork, muzica își găsește ascultătorul. O piesă își găsește mereu sufletul pereche.
Astfel, dacă ai ascultat o piesă Rockabella undeva, cândva, dar n-o găsești pe nicăieri, probabil că e la noi într-un sertar. Dă-ne de veste și poate găsește o cale să ajungă la tine.