Despre Steagul Alb


Acum aproape doi ani am lansat cântecul și videoclipul Steagul Alb, un proiect care ne-a dat ocazia să lucrăm cu niște oameni foarte dragi nouă.


Doru a înregistrat cântecul pe 4 Ianuarie, 2019. I-am pus în față o foaie cu multe versuri și l-am rugat să se ducă în ungherele lui întunecate, și să scoată din ascunziș frustrarea, izolarea și agresiunea, să ni le dea nouă să facem cu ele un cântec - sau cum spune el, în principiu, să urle.


Apoi, pentru că nu îi cerusem deja destul, l-am invitat să apară și în videoclip.

A zis că atâta timp cât nu trebuie să se urce în vreo barcă, se bagă.


Alexandra și Denis, cei doi dansatori din videoclip, au zis DA acestui proiect, încă de pe vremea când era doar un vis ambițios și nu auziseră cântecul final. I-am rugat și pe ei să facă o scufundare către locul întunecat al relației lor, unde au ascuns distanța, tăcerea și conflictul și să traducă acele umbre în dans și emoție fizică.


Leyah și Florin, regizoarea și directorul de imagine (cu care am lucrat mai târziu și pe Arată-te) ne-au cunoscut cu șase zile înainte de ziua de filmare.

Au ascultat un cântec, au citit un scenariu și au zis DA. Au răsturnat tot ce aveam planificat până atunci pentru acest clip, pentru că nu aveau de gând să ne lase să îl facem pe jumătate. Au dus ideea mai departe decât ne-am putut imagina.




#BehindTheSong


Am mai zis asta aici: în relațiile unui artist, există întotdeauna, o a treia persoană. O dedublare a sinelui. Un voyeur ce înregistrează cele mai intime experiențe pentru ca mai târziu, să le decanteze în muzică, poezie sau imagini.


Steagul Alb s-a născut dintr-o astfel de experiență.


Cu câțiva ani în urmă, într-o după-amiază caldă de August, pe o plajă mică, aproape pustie, povesteam cu o prietenă despre cum e să fii singur împreună. Ea trecea prin niște momente dificile în relația ei și avea nevoie să fie ascultată și mai ales să i se dea dreptate. Am ascultat, am dat dreptate acolo unde am simțit că era ceva dreptate de dat și i-am zis părerea mea: că nu spunea pe față ce o deranja, dar că aduna mereu muniție pe care s-o folosească mai târziu, când o să doară cel mai tare. În timpul ăsta, a treia persoană își lua notițe.


Relațiile se degradează din multe motive. Poate că n-au fost de fapt, niciodată suficient de solide, sau poate că oamenii au crescut în sensuri diferite și nu-și mai găsesc punți de legătură, nu mai văd drumul unul spre celălalt. Încet-încet, chipul partenerului se estompează și atunci când vorbim, de fapt ne vorbim nouă înșine. Nu ascultăm mesajul căci suntem ocupați să ne formulăm răspunsul. Nu atacăm persoana ci închipuirea noastră despre ea. Nu este despre ce mi s-a zis ci despre ce mi s-ar fi putut zice. Când ne închipuim un conflict, o ceartă, ne închipuim cea mai rea versiune, cel mai negru scenariu, și pentru acel război venim înarmați. Venim cu tancul la jocul de leapșa.


Steagul Alb nu oferă un răspuns, doar ridică oglinda.

Știm povestea: "comunicarea e cheia, secretul stă în comunicare." Dar ce înseamnă comunicarea de fapt, dacă tu întrebi și tot tu răspunzi?


Nu, nu cred că în comunicare e secretul. Revin cu ceva ce e probabil deja clișeu, dar cred că vulnerabilitatea e secretul. Să ai curajul să stai complet gol și fără apărare în fața celuilalt, cu jugulara la vedere. Să vezi dacă e-n stare să atace, să vezi dacă e capabil de tot ce crezi tu că e capabil. Căci altfel vei petrece o viață întreagă ascunzând-o și ascunzându-te.













0 comments
Rockabella-Typeset-Black.png