Am început 2020 fericiți și entuziaști. Aveam totul planificat: concerte mișto, videoclipuri noi, chiar un album in the making.
În 2019, după mulți ani de căutări, s-au alăturat găștii Ștefan și Bogdan cu care am avut chimie din prima zi, iar acum ne pregăteam de cel mai important concert al nostru.
Pics by Miluță Flueraș
The spice of life
Pe 8 Februarie, The Mono Jacks își lansau noul album "Gloria" la Arenele Romane, iar noi, împreună cu byron, urma să deschidem spectacolul. Era un concert pe care îl așteptam de multă vreme, cu acel amestec de entuziasm și groază pe care ni-l provoacă orice event important.
Era un debut superb pentru 2020, an în care aveam planuri mari.
În backstage, simțeam că trepidează podeaua de emoții.
Cu câteva zile înainte, Ștefan avusese un accident în care și-a luxat glezna stângă. Eram îngrijorați pentru el - avea dureri, nu putea sta în picioare și se deplasa în cârje - dar eram și extrem de recunoscători pentru eforturile pe care le făcea să fie acolo.
Apoi, pentru că așa testează Universul cât de mult îți dorești ceva, ne-am lovit de o groază de ghinioane, printre care: monitoarele in-ear, cu mulaj, nou-nouțe, cumpărate special pentru acest concert, uitate acasă pe birou; doza pentru vioară, fără de care n-o puteam amplifica, lăsată la sala de repetiție, într-un rucsac pe care eram cu toții convinși că l-a luat celălalt, precum și diverse alte înâmplări minore, dar care într-o zi ca aceea, păreau catastrofale.
Din fericire, din nou așa cum are Universul obiceiul, cu 15 minute înainte de începerea concertului s-au așezat toate la locul lor - ne-am recuperat pe rând, monitoarele, doza și încrederea în noi.
În ciuda acestor neajunsuri care sunt, oricum, the spice of life, la semnalul lui Schili - stage managerul căruia îi suntem forever datori pentru multele cântări fără drame - ne-am urcat pe scenă.
Pics by Elegantly Tasted
45 de minute
Concertul a fost bestial! Ne-am simțit incredibil și - am aflat ulterior, ascultând înregistrările - a sunat chiar bine. Cântam în formula asta de doar câteva luni dar era clar că aveam o legătură specială și că trupa se închegase.
Am repetat mult înainte pregătind un setlist short & sweet în care am inclus două piese nou-nouțe, piese pe care vroiam să le lansam oficial în lunile următoare. Ambele au primit reacții foarte bune și când ne-am întors în backstage, ne-am îmbrațișat fericiți (uau, îmbrațisări!) spunându-ne din priviri că acesta e doar începutul.
Câteva săptămâni mai târziu eram în lockdown.
Rockabella - Năluca [LIVE la Arenele Romane]
Ce faci când nu mai e nimic de făcut?
În fiecare zi primeam câte o notificare de anulare a unui concert. Datele din calendar dispăreau înfricoșător de repede fără nicio considerație pentru cât de dificil ne-a fost să le obținem. Proiecte la care lucram deja păreau să nu mai aibă niciun sens.
Nu exista niciun backup plan pentru așa ceva. Pandemia nu fusese în niciun worst case scenario. Ne pusesem problema că vor fi concerte pe care nu le vom putea onora din motive de program sau joburi, sau concerte la care nu va veni lume pentru că nu avem destulă expunere, sau concerte în care vom cânta prost.
Dar nu ne-am pus niciodată problema că nu vor mai fi concerte deloc.
Perioada de după Arene ne-a învățat mai mult despre muzică și despre noi înșine decât credeam că se poate afla. Am ajuns să ne fie un dor teribil de mirodeniile de dinainte de concert, de micile neajunsuri care ne dictau starea de spirit din ziua concertului, dar mai ales să ne fie dureros de dor de ziua concertului.
Am rămas, precum toată lumea, în case, așteptând și sperând că vom trece cu bine peste asta.
Mai multe despre această perioadă precum și despre nașterea lui "Arată-te", în următoarea postare.