Un an ca niciun altul - Partea 3: Concertele

2020 a fost un an plin de contradicții. Izolarea a lăsat loc pentru conexiune, cu cei pe care îi iubim dar mai ales cu noi înșine. Absența a lăsat loc creativității și ingeniozității și noile limitări au filtrat cumva mulțimea de chestii random cu care ne umpleam timpul, lăsând să supraviețuiască doar părțile importante, care ne hrănesc cu adevărat.


Sigur, optica asta e una foarte luminoasă și orientată spre "partea pozitivă" și da, recunoaștem, e un fel de zaharină. Un miraj al mesajelor inspiraționale cu care ne tapetăm feed-ul de Insta, când realitatea zilelor noastre e mai degrabă una a pijamalelor și a cearcănelor din cauza lipsei de vitamina D.


Realitatea zilelor noastre de izolare pare să fie: over-working, over-eating și over-drinking our feelings.

Dar, chiar și prin ceața asta a supra-trăitului pentru a compensa

sub-trăitul, iată că am avut câteva fragmente din fostul nostru normal. Și a fost super-marfă.


CĂRTUREȘTI CARUSEL


Primul concert împreună, de la începutul pandemiei a fost filmat pe 26 Iulie, la Cărturești Carusel, în cadrul festivalului de literatură și artă #FestivalYA.


Au mai fost apariții până la momentul ăla, livestream-uri din sufragerii sau studio-uri, care ne-au ținut activi și implicați. Dar de la Arene, nu mai fusese niciun concert așa cum ni-l doream. Să ne vedem chipurile, să ne auzim unii lângă ceilalți, să dăm emoțiile de la unul la altul.


Photos by Elegantly Tasted


Eram super entuziaști, fiecare pregătindu-și spațiul și montându-și sculele cu o meticulozitate cumva afectuoasă, făcând mereu glume (mai mult sau mai puțin sărate) unii despre ceilalți.


Am râs mai mult și mai tare decât ar fi fost normal, doar pentru că eram acolo, împreună din nou.

Concertul a ieșit foarte mișto - în sfârșit puteam cânta la volumul la care eram obișnuiți (mai ales Andrei) simțind presiunea aceea a muzicii create spontan și energia ce plutește între noi când suntem pe scenă. Și ce senzație să auzim spațiul ăla superb, al Carusel-ului, cântând cu noi, sunetul umplând fiecare colț și revenind la noi mai bogat, mai umblat, mai înțelept!

Ce fain a fost!


Poți vedea și asculta întreg concertul de la Cărturești Carusel, aici.



ÎN AER LIBER


Într-o vară cu foarte puține concerte, în care regulile au fost într-o continuă schimbare, am avut privilegiul de a putea cânta live, de mai multe ori.

Primul concert a fost pe 15 August la Râșnov Saturday Live, într-o zi capricioasă, cu un cer colorat, o priveliște superbă și un public entuziast și fericit să poată asculta, după atâta vreme, muzica vie.


Photos by Năluca Photography



O săptămână mai târziu am cântat la Summer Camp Brezoi, unde Luna Amară sărbătoreau 20 de ani de muzică într-un fest foarte fain la care au cântat alături de byron, The Mono Jacks și Coma. Ce frumos să poți onora astfel o trupă care a pionierat alternative-ul în muzica noastră, să poți asculta istoria lor și a celorlalte trupe bestiale care i-au urmat.


Ascultă piesa Formele de Relief, live de la Brezoi.




IAȘI ȘI TIMIȘOARA


La începutul lui Septembrie, eram deja pregăiți să lansăm single nou, al doilea din izolare - Năluca. Nu știam cum o s-o facem: nu aveam videoclip, nu aveam încă un concert stabilit pentru lansare, nu aveam mai nimic. Dar aveam cântec și știam că nu trebuie să-l ținem pentru noi (De ce? Povestim despre asta, un pic mai încolo).


Când am primit invitațiile pentru concertele Overground Days, la Iași, alături de The Mono Jacks și apoi la Timișoara, alături de Robin and The Backstabbers, am văzut cum încep să se alinieze planetele. Și asta nu se întâmplă ușor.


E posibil?! În 2020, un mini-turneu?!

Concertele erau în zile consecutive și, dacă ai călătorit vreodată de la Iași la Timișoara, via autoturism (căci altfel oricum nu e fază), știi ce înseamnă asta.



Există un fenomen, bine știut de muzicienii din România, care se întâmplă după ce ai petrecut mai bine de șase ore în dubă cu aceiași oameni. Numele fenomenului diferă de la trupă la trupă dar simptomele sunt aceleași.


Spre exemplu: oamenii încep să înjure spontan, necontrolat și fără țintă, adesea înjurăturile neavând nicio logică. Sau încep să scoată sunete inumane - chiuituri sau strigăte - de asemenea, complet spontan, fără scop și fără niciun alt follow-up. Sau, citesc cu voce tare un nume de localitate, pe care apoi îl repetă de nenumărate ori, obsesiv, pe diverse voci până ce, ori sunt admonestați cu una din înjurăturile mai sus menționate, ori toată lumea cedează unui râs necontrolat ce poate dura minute bune, urmate de o liniște perfectă.


București - Iași - Timișoara - București. 1600 km, 24 ore de dubă

Pe parcursul celor 24 de ore de dubă, fenomenul ăsta s-a manifestat de mai multe ori, la fiecare om din gașca Rockabella. A fost super amuzant, uneori bizar, incredibil de obositor, și am mai face-o din nou, oricând.



Photos by The Phope


Concertele au fost minunate.

La Iași, unde mai cântasem de câteva ori, publicul a fost super receptiv și primitor. Am simțit că ne cunosc, că le fusese dor de noi și că primeau muzica noastră cu sufletele deschise.


La Timișoara, unde am cântat de mai puține ori decât la Iași, oamenii ne-au surprins cu aceeași căldură și recunoaștere. Spațiul, la Faber, era superb, berea excelentă și pizza a venit la fix după concert.


Și [în]apoi, în București.

Între timp, planetele s-au aliniat perfect și am primit confirmarea că, după Iași și Timișoara, urma să cântăm pe, 22 Septembrie, în București, pe terasa Expirat. Aveam, deci, concertul final din mini-turneul ăsta improbabil dar iată că nu imposbil. Concertul de lansare pentru Năluca.


Mai multe despre asta în următoarea postare, ultima parte din seria UN AN CA NICIUN ALTUL.


#confesional #unancaniciunaltul #concerte

Rockabella-Typeset-Black.png

© 2020 by Rockabella. All rights reserved.

  • Spotify
  • iTunes
  • YouTube
  • Bandcamp
  • Facebook
  • Instagram