În ciuda tuturor discuțiilor noastre despre vulnerabilitate, relații și auto-cunoaștere "Arată-te" este, în fond, un cântec despre sex.
Asta nu înseamnă că respectivele discuții despre vulnerabilitate, relații și auto-cunoaștere sunt doar un bullshit filosofic menit să ne facă să părem mai interesanți. Înseamnă doar că sexul e un bun conversation starter.
Pasageri clandestini
În relațiile unui artist, există întotdeauna, o a treia persoană. O dedublare a sinelui. Un voyeur ce înregistrează cele mai intime experiențe pentru ca mai târziu, să le decanteze în muzică, poezie sau imagini. Este fucked up, dar este ceea ce este.
"Arată-te" e un fragment dintr-o relație nepermisă, ce se consumă pe ascuns, într-o mansardă prăfuită. În acel moment al abandonului total, al urgenței de a iubi pentru că nu mai există altă dată, cei doi sunt complet vulnerabili unul celuilalt, complet expuși.
În relațiile unui artist, există întotdeauna, o a treia persoană.
În piesă ideea de clandestinitate se referă la faptul că atunci când nu sunt împreună, cei doi se poartă unul pe altul în gând ca pe un obiect de preț, hrănindu-se cu amintiri senzoriale și atât. Dar se mai referă și la acea terță persoană, acel voyeur de care spuneam mai devreme, acel pasager clandestin care este, de fapt, artistul în mijlocul vieții sale.
Mai departe de muzică
Aveam piesa scrisă încă din vara lui 2019, chiar am cântat-o live cu mult înainte de a o lansa, ca să vedem reacțiile publicului. Am simțit din primele acorduri și din pulsația oamenilor, că avem ceva aici.
Știam că vrem și videoclip: imaginile, versurile, cumva întreaga vibrație a piesei ne împingeau să ducem ideea mai departe.
Am trecut printr-o mulțime de variante de scenariu, tot felul de idei ce păreau geniale acum și complet idioate zece minute mai târziu. Într-un final, așa cum se întâmplă, conceptul ne-a pocnit într-o sesiune fulger de scris neîntrerupt, fără semne de punctuație și fără structură. Și era despre...voyeur.
Voyerul înseamnă:
- relațiile noastre deconectate în care vrem să primim fără să dăm
- judecata colectivă de pe social media care ne dă note (sub formă de followeri, like-uri și comment-uri) pentru cât de frumoși, talentați și valoroși suntem, și pe care ne-o asumăm fără ezitare, acceptând că în secolul XXI, așa se face.
- noi înșine analizând, judecând, comentând pururi asupra a ceea ce facem sau nu facem, permitem sau nu permitem, suntem sau nu suntem.
Mici explozii de simetrie
A fost proiectul la care planetele s-au aliniat perfect, aproape de necrezut pentru un videoclip indie, low (almost no) buget.
Personajele principale - Maria și Alex, au apărut (nu doar generoși și talentați, dar și disponibili) ca prin minune și împreună cu oamenii foarte dragi nouă, cu care am filmat "Steagul Alb" - regizoarea Leyah și directorul de imagine, Florin Marica, am început producția.
Am filmat în Februarie, într-un apartament de pe Strada General Berthelot, întâmplător - sau poate deloc întâmplător, că așa pare să funcționeze Universul, în mici explozii de simetrie - la doar câteva case de unde s-au întâmplat evenimentele din care era inspirată piesa (o poveste pentru un cu totul alt context).
Apartamentul avea exact atmosfera pe care o căutam, starea de oriunde și nicăieri, de nou și vechi, o manifestare fizică a unui vis.
Am filmat totul într-o zi. Noaptea, după ce am încărcat echipamentele în mașini, am stat câteva clipe pe stradă, în fața apartamentului, respirând aerul ascuțit de Februarie și râzând unii la ceilalți.
Am reușit să mai spunem o poveste.
[IN]VULNERABILI
"Arată-te" trebuia să se lanseze pe 27 Martie 2020, printr-un concert în București, în Expirat. La momentul ăla, eram deja în lockdown de câteva săptămâni.
Concertul s-a anulat, evident, precum și toate celelalte evenimente pe care le aveam planificate pentru următoarea perioadă.
Fusesem învinși de ceva cu care nici nu avusesem șansa să ne luptăm. Era de neconceput că profesia, pasiunea, viața pe care ne-am ales-o, putea fi atât de fragilă, de vulnerabilă. Dar iată...
Am început să vorbim despre vulnerabilitate - era una din temele principale ale cântecului, expunerea completă, curajul de a te arăta. Așa am găsit în noi puterea să facem ceva cu ce aveam.
Piesa era gata, videoclipul era gata, artwork-ul, comunicatul, totul era gata. Trebuia să fim și noi gata.
Am înțeles atunci - deși periodic e nevoie să mai întelegem o dată, și înc-o dată, și înc-o dată - că muzica e tot ce avem și că suntem responsabili să o dăm mai departe. Munca și ideile noastre nu erau dintr-o dată mai puțin importante pentru că nu puteam susține un concert.
Iar noi...noi nu meritam să dispărem pentru că stăteam în casă.
Am lansat piesa pe 27 Mai, din izolare. Cu câteva zile înainte, am trimis videoclipul unor fani foarte dragi nouă, tribul nostru de oameni frumoși care ne urmăresc și ne susțin necondiționat. Le-am ascultat părerile și am povestit cu ei despre cum e să încerci să mergi mai departe, chiar și în acel worst case scenario pe care nimeni nu-l luase vreodată în calcul. Ce ajutor incredibil ne-au oferit acești oameni!
Am lansat "Arată-te" cu un watch party online și am simțit că avem astfel o conexiune cu oamenii pe care într-un concert nu am fi avut-o. Am putut avea un dialog deschis în care ideile nu erau criptate în muzică și versuri, ci libere să treacă de la unii la alții în vibrații umane și hohote de râs.
Anul ăsta, ca niciun altul, ne-a învățat că fondul este mai important ca forma.
Trebuie să creăm și să oferim muzică, chiar (de fapt, mai ales) dacă nu primim la schimb bilete vândute, followeri sau like-uri.
Trebuie să creăm muzică pentru că așa arătăm cine suntem cu adevărat, ne acceptăm vulnerabilitatea, și găsim curajul să mai încercăm o dată.