Am încheiat vara cu mini-turneul Pepiniera: Galați - Bacău - Chișinău.
Eram deopotrivă entuziasmați și complet speriați de aceste trei concerte, din mai multe motive.
În primul rând, sunt orașe pe care le vizităm rar, deci în care nu avem încă o bază solidă de fani. Iar într-o vară supra-saturată de evenimente, ne făceam griji dacă vor veni oameni la concerte. Apoi, plecam la drum în formulă incompletă. Urma să cântăm fără Alina și cu Moro la tobe, în locul lui Andrei.
Am repetat serios înainte și eram încrezători în setlist și în cum suna formula asta hibrid, dar era totuși ceva nou pentru noi.
Apoi, ca mai adăugăm un pic de complexitate (simplu e plictisitor), am hotărât să repetăm experimentul de artă colaborativă pe care l-am organizat în București la lansarea single-ului Năluca. Am imprimat trei tablouri cu imaginea în contur a Nălucii, am împachetat câteva zeci de carioci și le-am luat cu noi la drum.
Înainte de toate, ce e cu această Pepinieră?
Ei bine, e un proiect foarte mișto și foarte curajos prin care trupe mici și medii din scena indie-alternative de la noi sunt introduse în circuitul de touring și prezentate publicului din mai multe orașe din România. Astfel, folosindu-se de vadul și structura create deja de trupele mai mari, care au concertat intens în aceste orașe, trupele precum Rockabella își pot crea un fan-base, în zone în care altfel n-ar avea acces fizic.
Daily Pub din Galați e un loc special. Pe lângă ospitalitate, mâncarea excelentă și vinul bun, Daily are o comunitate foarte mișto.
Înainte să începem concertul, prima Nălucă era deja pe jumătate colorată. A fost minunat să vedem ce entuziasm a stârnit tabloul.
Ne-am instalat pe terasă și am început să cântăm Un Pas. După doar câteva măsuri am început să vedem zâmbete largi, capete legănându-se și buze rostind versurile. Ne-a venit inima la loc, cum s-ar zice.
După concert am rămas la Daily până la 4 dimineața, gustând Traminerul de Purcari, împărțind clătite nocturne cu Nutella și hohote de râs și spunându-ne secretele pe care iată că nu le mai ține niciunul minte.
Mai venim la Galați.
Am mai cântat în Bacău în 2019 alături de Dimitri’s Bats, la prima Pepinieră, în Boris Pub. Atunci am aflat că oamenii din Bacău abia acum încep să-și dezvolte apetitul pentru concerte dar că sunt foarte calzi și primitori odată ce te cunosc.
Acum am cântat pe terasa Berăriei Valhalla, sub ghirlande de lumini. A fost un concert cuminte, un rămas-bun verii iar la final, am desenat Năluca împreună cu o gașcă super mișto de tineri care iubesc muzica electro iar acum și muzica noastră. Am încheiat seara cu Tămâioasă Românească, îmbrățișări și mulțumiri și speranța că vom reveni cât mai curând pentru una din porțiile monumentale de papanași de la Valhalla.
Prima oară la Chișinău și ne-a plăcut foarte, foarte mult.
Am cântat la Artcor, un spațiu de evenimente nou organizat în curtea Facultății de Arte (#ArtRock, of course), alături de Daha și Roses for No One.
Deși weekendul era plin de evenimente și chiar un feastival cu muzică în apropiere, oamenii au venit să ne vadă, să ne cânte versurile și să danseze cu frigul alături de noi (au fost 7 grade seara). După concert, au stat cu noi până am terminat de strâns echipamentele, colorând tabloul și ascultând Năluca pe repeat. Ne-am încălzit unii pe alții și a fost minunat.
Și pentru că nu se poate să mergem la Chișinău și să nu vorbim despre mâncare și vin, am încheiat seara cu un festin la Eli Pili: soleancă, urechi de porc picante și Taraboste Alb de Chateau Vartely.
Înapoi acasă…?
După un drum lung, obositor și imprevizibil datorită unei dube capricioase, am ajuns acasă, unde am dormit exact o noapte înainte de a pleca iar la drum. De data asta doar o parte dintre noi (Teodora și fiul ei, Vladi) care au petrecut o săptămână de rezidență artistică la Merigar East, 23 August, în cadrul proiectului [m]others al celor de la Indie Box. Povestim mai pe larg despre proiect în postările viitoare.